Astăzi este mai mult decât grăitor faptul că alianţa USL a fost deosebit de otrăvitoare pentru România. USL a fost doar o stategie prin care s-au manipulat masele, păcălindu-i pe românii cu promisiuni deşarte. Trebuie să admitem cu toţii că a fost o strategie de marketing reuşită. Românii, care veneau după o perioadă de austeritate economică au fost minţiti! Acum românii ştiu că guvernul PDL a fost obligat să ia acele măsuri, deşi preţul plătit dar şi asumat, a fost pierderea susţinerii electoratului. Aşadar, românii şi-au pus încrederea în această alianţă şi în promisiunile lor. Însă, atunci când s-au văzut la guvernare USL-iştiinu au fost preocupaţi de soarta acestei ţări, ci de împărţirea puterii şi umplerea buzunarelor proprii.
Ruperea alianţei USL-iste nu are la bază principiile de guvernare sau interesele românilor. Alianţa nu a mai rezistat pentru că lupta pe ciolan a fost prea mare.
Una dintre cele mai aprige dispute din interiorul alianţei USL a avut ca miză sectorul energetic, luptă pe care oricum PSD-ul o câştigase în faţa aliaţilor politici din USL.
Ministrul Constantin Niţă a promis un program care să asigure securitatea energetică a României. În realitate, domnul Niţă a ratat toate marile proiecte strategice!
Acum domnul Niţă s-a ascuns la Ministerul Economiei şi vrea să ne convingă că nu a fost nici un minut responsabil de soarta sectorului energetic din România şi că nu va fi nici pe viitor!
Mai mult, a doua zi după ce a ajuns la Economie, a început să-şi tragă între competenţe tot ceea ce luase de la acest minister, pe vremea când era Ministru delegat pentru energie.
Domnul Niţă a fost şi este responsabil pentru soarta sectorului energetic, oricum s-ar vopsi şi oricum îi va spune coaliţiei de guvernare. Domnul ministru Niţă este, ca ministru al economiei, coordonatorul Departamentului pentru energie şi responsabilul principal.
România a trecut, din păcate de la intenţia de a deveni un “pol energetic regional’’ la un “pol al instabilităţi şi impredictibilităţi” sistemului energetic European.
Eșecul proiectuluiNabucco ne indică cât de importantă este existența unei capacități interne de reacție rapidă.
Lipsa unei strategii în urma eşecului geopolitic Nabucco alungă orice speranţă ca România să-şi dobândească în timp securitatea energetică.
România nu are o strategie energetică adaptată la situaţia geopolitică actuală. În acest moment, noi nu ştim ce fel de energie îşi propune să producă România.
În vara anului 2013, ministrul Niţă ne anunţa că până în toamnă România va avea o nouă strategie energetică; în toamna anului 2013 am aflat de la acelaşi personaj că ministerul pe care îl conduce nu are fonduri pentru elaborarea strategiei energetice a României. Totuşi spre sfărşitul anului 2013, acelaşi ministru Constantin Niţă ne anunţa că a decis să externalizeze întocmirea strategiei energetice a României, cu termen – începutul anului 2014, comandată, culmea, în premieră, unei firme de consultanţă din afara României, în condiţiile în care în România există un corp de experţi de elită în energetică: academicieni, universitari. Suntem în martie 2014, iar pentru ministrul Niţă, anul încă nu a început, iar România nu are o strategie guvernamentală în ceea ce priveşte sistemul energetic.
Promisiunile ministrului Niţă au fost multe şi, ascultându-le, chiar am fi putut să credem că Sistemul energetic se va dezvolta. Promitea domnul ministru Niţă o nouă strategie energetică, iar după aceea investiţiile curgeau cu nemiluita: investiţii în minerit, investitii în modernizarea centralelor termice, investiţii în zona hidro, investitii în zona nucleară, investiţii în sistemul de transport al energiei şi al gazelor naturale şi câte şi mai câte.
Domnul ministru Niţă ne promite reducerea dependenţei de importuri de resurse energetice primare în contradictoriu cu orientările sale strategice spre centrale electrice pe hidrocarburi, spre import de huilă şi uraniu.
Lipsa strategiei atrage după sine starea critică a sistemului energetic naţional, a companiilor producătoare de energie, în special a celor pe cărbune.
Vorbea domnul ministru Niţă despre modernizarea minelor de cărbune din Valea Jiului încă de anul trecut. În acest sens nu s-a întamplat nimic, iar Complexul Energetic Hunedoara se afundă în datorii la stat, datorii comerciale. Oare cunoaşte domnul ministru situaţia reală a Complexului Energetic Hunedoara sau ştie numai ceea ce îi prezintă domnul director general Andronache, un director promovat pe criterii politice, fără o analiză a performanţelor sale la SC MINVEST Deva, companie falimentară. Sau poate au contat numai implicaţiile domnului director general în promovarea proiectului Roşia Montană.
Promitea domnul Niţă deschiderea unui nou zăcământ de uraniu. Când domnule ministru şi cu ce surse de finanţare? Situaţia economico-financiară a Companiei Naţionale a Uraniului nu e roză aşa cum vă prezintă domnul Moraru, director general, membru al defunctei aliante USL, e neagră, iar rezervele deschise de uraniu sunt pe sfârşit.
Centralele termoelectrice, atât cele din Gorj, cât şi cele din Hunedoara au programele de conformare de mediu scadente. Ce se întâmplă domnule ministru, le inchidem? Vorbim de grupurile 3 şi 4 de la Cernavodă, vorbim de Tarniţa-Lăpuşeşti, vorbim de cabluri electrice submarine. Toate acestea au rămas numai declaraţii pompoase la Forumurile pe energie organizate săptămanal şi plătite cu bani grei. Ne-am bucurat că am listat acţiuni la Transelectrica, Nuclearelectrica, sau la Romgaz. Ce aţi făcut oare cu banii?
Cum privatizaţi domnule ministru Complexul Energetic Oltenia şi a Complexul Energetic Hunedoara, când aceste companii sunt într-o situaţie financiară precară? Cum le atrageţi în proiecte de investiţii, cu ce fonduri?
Lipsa de transparenţă în promovarea unor proiecte de interes naţional (mineritul, gazele de şist), reprezintă un element neprietenos cu mediu de afaceri din România, şi nu numai.
Singura sarcină a ministrului Niţă a fost monopolizarea sectorului energetic de către PSD!
Dovadă clară în acest sens este constituirea Departamentului pentru Energie. Acțiunea îşi are începuturile încă de anul trecut, când Guvernul a decis elaborarea unui proiect de lege, conform căruia ministrului delegat pentru Energie, şef al Departamentului pentru Energie din cadrul Ministerului Economiei, i se confereau atribuții exclusive în ceea ce privește inițierea și avizarea proiectelor de acte normative din domeniul energetic, respectiv contrasemnarea celor adoptate, eliminându-se prevederea legală, atunci în vigoare, potrivit căreia proiectele și legile respective trebuie supuse spre semnătură și aprobare, respectiv contrasemnătură, și ministrului Economiei.
Îl întrebăm pe domnul ministru azi, după 2 ani de guvernare, câte din aceste proiecte s-au demarat? Răspunsul dumnealui va fi că toate sunt în curs de promovare. Răspunsul corect îl spunem noi: NICI UNUL.
